Seara pe balcon

Yui doar ce terminase repetitile si veni acasa. Dupa ce-si facu un dus foarte rapid se gandi sa se relaxeze putin, asa ca iesi pe balcon. Isi lua si chitara, acolo asezandu-se pe-un scaun. Privi o clipa cerul, care devenea din ce in ce mai instelat, apoi dupa o clipa incepu sa si cante din voce, acompanindu-se singura cu chitara.

Simteam cum ma sufocam in casa. Era mult prea cald, nu mai puteam respira. Chiar daca deja eram la bustul gol, imi venea sa imi dau jos si pielea de pe mine. M-am hotarat sa ies pe balcon si asta am facut. M-am indreptat asa cum eram spre balcon, sperand sa nu intalnesc pe nimeni acolo. Cicatricea mea urata de pe pectoral atragea atentia prea mult si toata lumea ma itnreba ce era cu ea. Totusi, n-am avut noroc, Am auzit ceva muzica dinspre balcon, dar mi-a fost lene sa ma intorc, asa ca am inghitit in sec si am iesit pe balcon, uitandu-ma la persoana care se afla acolo. Era Yui. Nu am salutat-o, speram sa nu ma observe, dar am ascultat cum canta la chitara. Frumos, intr-adevar...

Yui totusi nu simti prezenta nimanui, era prea atenta la melodia ei, se concentra prea mult la ea. Incepuse sa o cam doara un deget la care se taiase in acea zi, totusi incerca sa ignore asta.

Am zambit uitandu-ma la ea, apoi m-am intors cu spatele, sprijinindu-mi coatele de balustrada si privind cerul, ascultand pe fundal muzica lui Yui. Ma itnrebam ce reactie va avea atunci cand ma va gasi acolo, dar nu credeam ca se va supara ca nu am bagat-o in seama. Pur si simplu, nu vroiam sa o deranjez.

Melodia mai dura putin, apoi se opri din cantat. Zambi usor, multumita, ii iesise in sfarsit! Se bucura de acest lucru, mai ales ca versurile fusesera scrise de cea mai buna prietena a ei. Lasa chitara jos, undeva langa ea, apoi isi privi degetul, observand ca incepuse sa-i curga putin sangele. Ofta scurt, apoi se ridica de pe scaun si in acel moment il observa pe Yuji. Ramase pe loc, privindu-l putin mirata.
- De cand erai aici?

Mi-am intors capul spre ea zambind, nu vroiam sa imi intorc si restul corpului ca sa imi observe cicatricea.
-Cam de pe la jumatatea melodiei. Canti foarte frumos, n-am vrut sa te deranjez.

- Mersi...! Zise ea mai mult pe-un ton soptit. Dar stai linistit, nu m-ai deranjat, doar ca nu ma asteptam sa vina cineva aici la ora asta. Facu o mica pauza, apoi intreba: deci, ce faci ? nu ai somn ?

-Nu, dar e prea cald si ma sufoc, ma simt acolo ca un pui la rotisor, am chicotit.
Mie, unul, nu mi se parea tarziu. De fapt, aveam obiceiul sa ma culc la ore destul de tarzii din diferite motive. De obicei aveam insomnii, dar in cazuri mai speciale, mi se intamplau lucruri si nu puteam dormi.
-Tu?

- Eu desi sunt foooarte obosita nu pot adormi, nu stiu de ce, e ceva ciudat. Ii raspunse ea, apoi ofta usor si se aseza din nou pe scaun.

-Ai insomnii?
Ma bucuram sa vorbesc cu o persoana care avea insomnii, la fel ca mine. Era nasol de tot, era stresant, ma enerva, pur si simplu.
-Adica... si tu? La mine in camera e cald, dar asta e unul din cazurile speciale. De obicei nu pot sa dorm din cauza insomniilor.

- Da, in ultima perioada am inceput sa am insomnii. Se ridica iar de pe scaun si incepu sa se intinda si sa caste putin. Isi indrepta privirea spre baiat, observand deabea acum ca nu avea nici o bluza pe el. Rosi putin cand observa asta si isi freca putin ochii.
" Ce-i cu tine Yui? " Isi zise ea in gand.

-Nu-i asa ca e enervant? As vrea si eu sa pot dormi... As putea sa te intreb de ce ai insomnii? Daca nu sunt prea indiscret...
Ce idiot fusesem... Nici nu-mi dadusem seama. O intrebasem de ce avea insomnii, dar eu, la randul meu, nu vroiam sa ii spun. Doamne, uneori ma intrebam prin ce colt uitat al capului imi lasasem creierul.

- Cred ca... Facu o scurta pauza, apoi continua: din cauza stresului probabil. In timp ce zise asta isi privi degetul, stergandu-si repede sangele cu maneca de la bluza.

Am vazut ca isi lasase priviea in jos spre ceva anume, asa ca automat m-am uitat si eu si i-am vazut degetul sangerand. Am uitat ca trebuia sa imi ascund cicatricea si m-am intors cu fata la ea, luandu-i degetul.
-Cand te-ai taiat?

- Azi cand imi faceam un sand... Se opri din vorbit cand observa cicatricea de pe pieptul baiatului. Un fior ii trecu prin corp, ramanand putin socata, fiindca era cam mare si nu prea-i placea sa vada o rana ca aceasta, se speria usor.

La un moment dat s-a oprit, nu stiam de ce. M-am uitat la ea. Privea ceva de la mine destul de uimita sau speriata. M-am uitat la corpul meu si mi-am dat seama ca imi era expusa cicatricea. Mi-am acoperit-o cu palma si m-am intors.
-Scuze...

- Scuze ? Pentru ce ? Nu trebuie sa-ti ceri. Ii zise ea pe-un ton calm, venind in fata lui. Cum ai reusit sa... Se opri repede, cand realiza ca intreba asta, nu vroia sa para bagacioasa sau prea curioasa.

Mi-am intredeschis buzele, cautand un raspuns.
-O am de mult timp. A fost si mai rau de-atat. O am de la o varsta destul de frageda, avand in vedere durerea la care am fost supus.
Nu stiam de ce turuiam despre asta. Mi-era grue sa vorbesc despre asta si, in plus, nu-mi placea sa-mi arat slabiciunile.

- Imi pare rau pentru tine... ! Zise ea ceva mai incet, atunci cand auzi ultimele cuvinte. Ii mai privi rana o clipa, apoi isi ridica privirea in sus, spre chipul lui. Totusi scuze, sper ca nu te-a deranjat intrebarea mea.

Ii parea rau pentru mine? Nu imi placea sa le fie mila oamenilor de mine, nu-mi placea sa imi vada oamenii slabiciunile.
-Nu, nu m-a deranjat, nu-i nimic.
Ca sa o asigur ca eram in regula, m-am intors spre ea si am zambit.

Aceasta zambi in sinea ei cand ii observa zambetul, linistind-o putin acest lucru. Veni mai aproape de balustrada de la balcon si se sprijini usor de ea.
- Hei, uite, e o stea cazatoare! Zise ea din senin, cu privirea spre cer.

M-am uitat pe cer si am observat, intr-adevar, o stea cazatoare. Chipurile, trebuia sa imi pun o dorinta. Nu prea era nimic de dorit, stiam ca nu voi primi, asa ca am lasat-o sa treaca, fara sa ma gandesc la ceva anume.
-Ti-ai pus o dorinta?

Tocmai cand baiatul ii puse intrebarea Yui isi terminase de pus dorinta.
- Eu da, mi-am pus-o! Dar tu ?

-Da.
Minteam, bineinteles, dar nu aveam de gand s aii spun ca nu primisem niciodata ceva pe tava, ca nu cred in noroc si dorinte si ca, oricum, erau prea multe dorinte si nu stiam pe care sa o aleg.
Dupa cateva clipe, am continuat:
-Nu-i asa ca e frumos? Uite cate stele... Nu ti-ai dori sa fii si tu acolo si sa stralucesti printre ele?...

Yui isi aseza coatele pe balustrada si isi sprijini capul intr-o palma. Cu privirea spre stele raspunse:
- Da... asta ar fi superb!