Detentie , detentie and again detentie .

Ajungand in fata usii de la denetie isi puse gluza de la hanorac in cap trangand-o cat mai mult pe fata .Ofta usor apasand tare pe clanta. Intra inauntru trandind nervoasa usa in urma ei apoi se rezama de un perete ignorand aproape complet persoanele care mai erau inauntru.

-Mă, eu ce să-ți fac dacă ești un leu fricos, ca și ăla din Vrăjitorul din OZ. Fără curaj. Ce te-ar speria la bunăciunea asta, continuă în gând, la băiatul ăsta?

-Bunăciune? Întreb eu încurcat. Cum adică?

Îmi citește gândurile mai nou?
Râse înfundat, rușinată.
-Ăăăăă... ți se pareee. Nu am zis eu asta.

Statea linistita ascultand conversatia celorlalti zambind din cand in cand. Isi dadu gluza jos aranjandu-si putin parul apoi isi baga mainile in buzunar.

-Baa,io nu's leu fricos.Se dadu ea mare,cu un aer smecher. "Ba da,sunt."Isi zise in gand. Si sa stii Mill` ca nu te aud.Lalala.Isi astupa urechile cu mainile sa nu o mai auda.

Râd înfundat, necrezând-o pe adoleşcenta brunetă. Mă aşez mai bine pe pervaz şi îmi întind muşchii.

-Bine bine, îmi dau seama că nu mă crezi. Uite, gândeam cu voce tare. Uite, uite. Arăți bine, chiar bine. Mulțumit?

Deschis un ochi şi afişez un zâmbet discret, apoi, cu o voce răguşită, spun:
-Mulţumit.

-Așa, mă bucur. Se ghemui pe scaunul ei de lemn și fredonă o melodie de la Guns N' Roses.

Aud melodia pe care o cântă, o melodie foarte frumoasă. Iau chitara ce stătea lângă mine şi încep să cânt notele melodiei, în acelaşi ritm cu felul în care fredona fata.

Continuă să cânte, imaginându-și și ea că ar cânta la chitară, chiar dacă nu o are la ea. Prelungi nota de final, prefăcându-se că ar da cu chitara de pământ.

Termin de cântat şi mă bufneşte râsul. De mult nu am mai cântat melodia asta, chiar mă întreb cum nu am uitat-o.
-Frumos, frumos, spun eu.

-Foarte frumos. Apropo, chiar cânți bine la chitară. De câți ani faci? își puse mâinile în șold și stătu așa, ghemuită și țeapănă ca o statuie.

-Merci, păi...cânt de vreo 10 ani. Nu mai ştiu sigur dacă la 8 sau 7 ani m-am apucat, răspund absent.

-Oau, frumos. Eu doar de vreo 6 ani. Dar pot spune că deja ador chitara. Am ajuns să o venerez. Da, pilu me.

-Da, ai dreptate, spun căscând. Eşti prima persoană pe care o cunosc care cântă la chitară de mai mult de patru ani.

-Chiar? Cât de drăguț. Poate mă mai înveți și pe mine ceva. Nu sunt expertă.

-Ce să te învăţ? Întreb eu căscând încă o dată.

-Hmmm... nu știu. Mă rog, să îmi arăți și mie cum poți lovi corzile așa de perfect. Eu nu pot mă.

-Vino aici, să îţi arăt cum pot, zic eu zâmbind-i şi coborând de pe pervaz.

Se ridică de pe scaun și se aproprie cu pași lenți de el.
-Să te văd, geniule.

Mă apropii de ea şi îi dau chitara în mână. Mă aşez în spatele ei şi mâinile mele le ating pe ale ei şi corpul meu se lipeşte de al ei.
-Relaxează-te şi gândeşte-te la partiturile unui cântec care îl şti foarte bine, apoi să mi-l spui şi mie, îi şoptesc la ureche.

Tremură încet și tresări ușor când mâinile lui calde îi atinseseră degetele ei reci.
-Ăăă. Radiohead - Karma police.

Aprob.
-Închide ochii şi imaginează-ţi partiturile şi gândeşte-te cum acesta ar fi un joc pe viaţă şi moarte. O greşeală şi eşti moartă. Te voi ajuta.
Încep să îi mişc încet degetele, asfel încât să cânte corect melodia. Apoi o las pe ea să continuie, ţinându-mi obrazul pe capul ei.